Nerdybanger – cine, ce, unde, cum, când, de ce & altele

Indiferent de ce aș scrie acum și aici într-o formă tradițională, este foarte probabil să arate a scrisoare de intenție, ori se știe că nimic nu-i mai inutil, ipocrit, penibil decât o scrisoare de intenție. Hmmm…dacă mă gândesc mai bine, petiția online și scrisoarea deschisă sunt, totuși, ceva mai inutile și garantat, mult mai penibile. Așa că o să las în loc un Q&A – este mai rezonabil.

Q: De ce Nerdybanger, ce nume e ăsta? Sună a site cu filme porno din anii ’80 trase direct de pe casetele VHS.
A: Din păcate, domeniul patriarhia.ro era luat deja, așa că m-am descurcat cum am putut. Nerdy pen’ că mare parte din viață am fost ceea ce americanii numesc „nerd”, banger de la headbanger, adicătelea roacăr. E un portmanteau, cred că te-ai prins și singur.

Q: Cine-i în spatele lui Nerdybanger?
A: „Please allow me to introduce myself, I’m a man of wealth and taste” – aiurea, nu-s bogat și probabil că nici gusturi bune n-am. Băra, Mihai Băra mi-e numele de mirean și, din cauze de nerdism mai sus amintite, de pe la 12 ani am făcut o pasiune pentru rock & metal. Acum am aproape 40. Așadar, pe baza acestei pasiuni (sau obsesii – nu m-am dus la niciun psihiatru ca să mă diagnosticheze), n-am profesat niciodată medicina pentru care m-am pregătit intens, m-am apucat de radio, apoi am mers weekend de weekend să lucrez la CityFM până când s-a închis postul.

Q: Păi și de ce-aș citi eu siteul tău?
A: Vezi tu, fără a fi (din cale afară de) arogant, eu știu prea multe, iar lumea prea puține. Vorbesc despre muzică rock și doar despre muzică rock, departe de mine gândul că soarele ar răsări, la modul general, din fundul meu. Ei bine, în toți anii care au trecut am acumulat un bagaj imens de informație pe care am zis să nu-l țin în șifonier. Nu-s încă Fenriz, dar lucrez din greu la a deveni. Iar dacă tot știu prea multe și lumea știe prea puține, de ce n-aș încerca să schimb asta? Pe scurt, o să-ți recomand niște discuri pe care, dacă le vei asculta, s-ar putea să le iubești. Și o să mai fac o chestie care, crede-mă pe cuvânt, o să te supere rău: îți voi mai terfeli foarte tare și foarte argumentat idolii muzicali din adolescență.

Q: Da’ de unde fac io rost de albumele pe care le prezinți tu? Oare le găsesc pă torente?
A: Whoa, whoa, stai ușor, drag prieten: fără piraterie! Îmi place să cred că ai ajuns la vârsta biologică și la maturitatea economico-mentală la care să înțelegi că a pirata egal a fura. Un abonament lunar la orice serviciu de streaming (Google Play Music, iTunes, Apple Music, Amazon Music, Spotify, YouTube Music și ce mai vrei tu) nu costă mai mult de 22-25 lei pe lună. Dacă nu-ți permiți 22-25 lei pe lună, trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți spun că până acum ai făcut niște alegeri foarte proaste în viață; poate că în momentul acesta n-ar trebui să stai pe internet, ci să pui la cale un plan prin care să-ți rezolvi problemele. Nu spun că vei găsi pe serviciile de streaming TOTUL, dar ele sunt o soluție mai mult decât satisfăcătoare. Aaa, și dacă nu-ți place deloc, dar deloc, rockul, sigur îți va plăcea scrierea, deci motive să vizitezi din când în când siteul sunt, iată, la tot pasul.

Q: Boss, cum să-ți zic eu ca să nu te „jicnesc”, dar siteul arată de căcat.
A: Îți mulțumesc pentru ochiul ager, ca de priceput web designer, cu care l-ai parcurs. Am lucrat câteva săptămâni la aspect, arată în mod intenționat așa ca un omagiu (sau „tribut”, pentru retardați și corporatiști robotizați) la filosofia DIY a trupelor punk și pentru minimalismul lo-fi al grupurilor black norvegiene. Sigur nu te-ai gândit la asta pentru că, după cum scriam mai sus, lumea știe prea puține. Nu mă feresc să admit că sunt câteva detalii de finețe care arată rău din cauza incompetenței mele în WordPress (ex. headerul tăiat pe display-uri 16:9 la rezoluții mari), dar încă învăț și le voi rezolva pe parcurs. Puțină clemență!

Q: Accepți donații, atenții, măsline, ciocolate străine dacă-mi place de mor ce citesc aici și aș vrea să te susțin?
A: Nu, mulțumesc. Cel puțin nu pentru moment. Investiția bănească e minimă și, pentru că n-am făcut numai alegeri proaste în viață, mi-o permit pe persoană fizică. Plus că n-aș vrea să crezi că-ți datorez ceva și să aud: „bă, io ț’am trimes bani pân’ PayPal și tu ai zis că Mietalica-i de rahat”. Glumesc și nu prea. Dar dacă se formează p-aici o comunitate, poate fac niște tricouri sau brelocuri din piele laser engraved. Mai vedem, să nu punem căruța în fața boilor.

Scriu din plăcere, nu din vreun soi de obligație, așa că atâta vreme cât o voi face din plăcere, va ieși și bine. Vreau să spun prin asta că nu-mi impun vreo normă săptămânală/lunară/anuală de articole, scriu când și dacă am dispoziție să o fac. M-aș bucura să polemizăm pe cele scrise, dar doar în limitele bunului simț și al educației. N-am nicio jenă să șterg comentariile mârlănești, agresive, agramate.
Și nu plec de aici până nu-i mulțumesc lui George Roșu (Instagram, Facebook, site oficial) pentru ideile bune și pentru ajutorul grafic.

M.

Posted by Nerdybanger

1 comment

Am “lol-ed” cum zic tinerii din ziua de azi la “nu-s Fenriz”

Leave a Reply