hardcore

Mai întâi, două chestiuni de fundal: prima, supergrupurile, subiect de care ne vom mai lovi aici. După mine, ele există fie pentru că o casă de discuri vrea să facă bani mulți doar pe baza alăturării unor indivizi care au succes, fie pentru că niște muzicieni cunoscuți se simt bine împreună făcând și alt tip de muzică decât cel uzual, iar o casă de discuri miroase treaba asta și face bani (mulți) din ea. :)) Cel mai frecvent, supergrupurile scot discuri absolut mizerabile, iar exemplul de manual este SuperHeavy. Contraexemplu, primul album Traveling Wilburys.
A doua, hardcore-ul și punkul în România. Deloc populare (vorbesc de punkul punk, nu despre pop-punk sau alte variațiuni pe temă), ba chiar îmi aduc aminte că în vremurile de glorie ale Heavy Metal Magazine, pe la poșta redacției, erai catalogat pe loc drept lepros dacă doar pomeneai cuvântul „hardcore”. Continue reading →